Frigiderul de Sarbatori arata bine numai cateva zile, inainte de Craciun si apoi incepe sa fie din ce in ce mai dizgratios si mai gretos. Carnatii, lebarul, caltabosul, carnea de porc, jumarile, sarmalele, piftia, salata de boeuf, muraturile, ciorba de afumatura… rafturi intregi gemand, mese incarcate pana la refuz, camari burdusite… de parca ar veni sfarsitul lumii sau vreo calamitate naturala, de parca intreaga mancare de pe fata pamantului s-ar termina dintr-o data si e absolut necesar sa ne facem provizii, care nici macar nu raman la stadiul de provizii ci devin rapid depozite intregi de grasime si colesterol ingurgitate rapid in doar trei zile de Craciun si vreo doua de Revelion.
De pe 2-3 ianuarie orice bucatica de carne de porc, orice miros de varza sau de “porcarii” devine, cel putin pentru cei pe care ii stiu eu, absolut insuportabil. Cel mai acut simt in acest moment nevoia imperioasa de degresare, as bea litri intregi de limonada, as manca salata verde si atat si as vrea sa nu mai fie nevoie niciodata sa merg la vreo masa de Sfantul Ion unde oamenii simt tot timpul nevoia sa si aminteasca de trecutul Craciun si revin cu piftia, friptura si salata de boeuf. Fereasca Dumnezeu sa le mai fi ramas si niste carne tocata pe la congelator ca mai pun si de-o oala de sarmale… Sfantul Ion e apogeul, e momentul unde nu mai rezist absolut deloc, e momentul la care de obicei nu mananc decat aperitivul si ma scuz politicos… Tot ce imi doresc e sa ma pregatesc in liniste psihic si fizic pentru Paste, care nici macar nu e atat de departe…