Orasul Blaj si inceputurile lui

La inceput, populatia din orasul Blaj a fost relativ mica, fiind alcatuita la 1650, anul primului recensamant, din membrii celor 20 de familii de randasi ai curtii nobiliare. Dezvoltarea orasului a survenit odata cu mutarea aici a resedintei Episcopiei Greco-Catolice, fapt care a adus cu sine infiintarea unor renumite institutii de invatamant, precum scolile Blajului, Biblioteca Arhidiecezana (cea mai mare biblioteca romaneasca din Transilvania) etc. La 19 mai 1737, Blajului i-a fost conferit statutul de oras. Interzicerea Bisericii Romane Unite cu Roma de catre autoritatile comuniste, in octombrie 1948, a insemnat o grea lovitura pentru Blaj, deoarece intreaga elita intelectuala concentrata in Blaj a fost arestata si dispersata. Academia Teologica Greco-Catolica a fost inchisa, iar Biblioteca Centrala din Blaj a fost distrusa. O mare parte a cartilor a fost aruncata in raul Tarnava.

Capelele institutelor de invatamant din Blaj au fost transformate in sali de sport. Corpul profesoral greco-catolic a fost imprastiat prin inchisorile comuniste. La recensamantul din 1956, in Blaj au fost consemnate 8.711 persoane, fapt explicabil prin deportari. Prima atestare documentara referitoare la Blaj dateaza din 1252, an in care contele Herbord a cumparat domeniul "de la intalnirea Tarnavelor", domeniu denumit in continuare "villa Herbordi". In 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stapan al mosiei respective. Denumirea de orasul Blaj provine de la numele acestui Blasius. De-a lungul timpului, Blajul a fost mentionat in limba latina ca "villa Blasii", iar mai apoi - in traducere maghiara - ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv in germana sub forma "Blasendorf".

In anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aaron, la Blaj si-a deschis portile prima scoala publica cu limba de predare romana, astfel incat dezvoltarea invatamantului si a comertului, precum si construirea caii ferate, au determinat o crestere substantiala a populatiei Blajului, care avea sa insumeze 2.338 locuitori la 1900 si 9.036 locuitori la 1941.

Societatea transparenta

Filozofia dintre sec XIX si XX a criticat radical ideea de istorie unitara tocmai descoperind caracterul ideologic al acestor reprezentari. in ceea ce priveste criza ideii de istorie o poarta cu sine pe cea a ideii de progres si explica faptul ca daca nu exista un curs unitar al faptelor umane, nu se va putea sustine nici ca ele decurg catre scop, ca realizeaza un plan rational de imbunatatire, de educatie, de emancipare.

Odata cu sfarsitul colonialismului si al imperialismului, un alt factor ce a fost determinant pentru disolutia ideii de istorie si pentru finele modernitatii a fost aparitia epocii comunicarii. Astfel se ajunge la punctul esential al acestei vieti generale si anume societatea transparenta. Aceasta societate este caracterizata prin aparitia mass mediei, care lumineaza societatea si o face sa fie mai complexa. Mass- media da nastere unei societati mai educate, ea face posibila o informare in timp real a tot ceea ce se petrece in lume. Intensificarea posibilitatilor de informare, asupra realitatii in cele mai variate aspecte face tot mai greu de conceput insasi ideea unei realitati unice.

Doi mari filozofi precum Nietzche si Heidegger, ne explica prin invatamintele lor ca ne ofera toate instrumentele pentru a intelege sensul emancipativ al sfarsitului modernitatii si a ideii ei despre istorie. Efectul emancipator al eliberarii rationalitatilor locale nu e totusi numai acela de a garanta fiecaruia o recunoastere si o autenticitate cat mai complete. Acest sens al eliberarii diferentelor si a dialectelor consta in efectul global de de peizare care insoteste primul efecte de identificare. in societatea comunicarii generalizate si a pluralitatii culturilor, intalnirea cu alte lumi si forme de viata e poate mai putin imaginara.

Magazin componente electronice

Pe masura ce tehnologia a avansat cu viteza luminii, terminologia care cu cateva decenii in urma parea ceva desprins din filmele SF a devenit realitate, fiind folosita in viata de zi cu zi cel putin o data la o perioada scurta de timp. Astfel ca astazi auzim de sisteme de operare Android pentru telefoane cu touchscreen, platforme de dezvoltare, platforme robotice, si multi alti termeni la care nici macar nu ne gandeam inainte. Cum aceasta terminologie si-a gasit si aplicarea directa si rapida in viata reala, au aparut pe Internet si magazinele de componente electronice care sa ofere celor care interactioneaza cu diversele tehnologii posibilitatea sa le upgradeze si sa le repare.

De la piese de mici dimensiuni, pana la placi si componente de mari dimensiuni, intr-un astfel de magazin puteti gasi aproape orice aveti nevoie pentru a remedia o eroare ce tine de hardware sau a dezvolta o alta parte a aplicatiei. Intr-un magazin componente electronice puteti avea surpriza sa descoperiti piese ieftine si de calitate pentru platforme de dezvoltare open-source precum Arduino, care ajuta la proiectarea de aplicatii ce pot interactiona cu obiectele din jur. Bazele programarii sau electronicii se invata mai usor cu acest tip de platforme, insa numai daca si piesele care le compun sunt stabile si dau randamentul scontat.

Pe de alta parte, foarte populare in ultima vreme, platformele robotice, folosite mai ales in medicina, pentru operatii chirurgicale mai complicate, au foarte multe piese care se pot defecta, asa ca in magazinele de componente electronice se pot gasi piese si componente numai bune pentru refacerea unei console ergonomice pentru chirurg, de pilda, sau a unui cart cu patru brate robotice. Siguranta cumparaturilor, testarea prealabila a pieselor vandute de catre comerciant si diversitatea de modele si tipuri, recomanda magazinele de acest fel atat pentru amatori, cat si pentru profesionisti.

Regrete

La citeva zile dupa ce ne despartisem (la initiativa ei!), Ramona imi adresase prima scrisoare ( udata cu lacrimi, cum imi explicase pe larg! ), peste alte trei zile, inca una, si tot asa, mult timp, continuindu-si, cu o determinare de care n-o credeam in stare, demersul de impacare, mizind pe slabiciunea mea binecunoscuta.. Nu ma grabisem sa-i raspund (eram cu alta femeie), lasind-o sa spere (daca tot n-avea ce face!), desi eu eram ferm hotarit sa nu ma mai intorc la dinsa dupa experientele traite in cele doua saptamini de convietuire. Isi daduse arama pe fata, fusese ea insasi, femeia altaturi de care urma sa traiesc mult si bine, daca as fi cedat rugamintilor ei si as fi decis sa ma intorc. Epistolele ei ( adevarate scrisori de dragoste ! ) erau pline de regret si de pasiune, dezvaluindu-i ( pentru prima oara! ) universul interior ( presarat cu trairi pasionale, cu sentimente inalte, dar contradictorii, cu amintiri si pareri de rau! ). Rememorase, rind pe rind, clipele frumoase petrecute alaturi de mine, imi recunoscuse ( de necrezut!) temperamentul puternic („dominator”), imi dezvaluise ( fara nici cea mai mica retinere!) ca nu putea sa uite atingerile, mingiierile si saruturile mele ( desi la momentul respectiv se ferise sa le arate!). Isi cautase fericire alaturi de altii, dar nu gasise niciodata ceea ce-i oferisem eu. Era „acel ceva” miraculos care se desprinsese din trairile mele, din felul meu de a fi, de a privi viata, din suflet. In fapt, aceasta regreta ea, intelegind ca-i oferisem totul si ca nu-i cerusem nimic. Ultima scrisoare si-o incheiase apoteotic: “ Nu mi-e rusine ca te-am iubit, mi-e ciuda numai ca te-am pierdut, ascunzindu-ma, ca o fetiscana naiva, de mine insumi! Te voi astepta pina la moarte sa revii !”