Song of the day


Si micutul doarme in burtica?

Sarcina este o perioada frumoasa si extrem de intensa pentru viitoarea mama insa fatul, viitorul bebelus, centrul acestei mici povesti este si va ramana in continuare o mica enigma pentru specialisti. Bineinteles ca stim deja suficient de multe lucruri despre sarcina ca sa putem fi pregatiti pentru majoritatea problemelor legate de sarcina, ceea ce nu stim insa eeste cum doarme fatul in burtica mamei.
Somnul este insa mai mult decat o nevoie, el reprezinta o necesitate deoarece creierul se reface in aceasta perioada iar restul organismului se odihneste pregatindu-se pentru inca o zi de activitate.
In general oamenii au doua tipuri de somn: REM si non REM, unde initialele R,E,M vin de la Rapid Eye Movement. Astfel orice om trece printr-o faza de somn REM inainte de a ajuns in faza a doua de somn adanc si linistit. Ori tocmai aceasta prima faza poate reprezenta cheia la intrebarea din titlu.
Cercetatorii stiu deja ca imediat dupa ce adorm, toti oamenii au o perioada in care visele si alti factori fac ca miscarea ochilor sa devina una foarte rapida, mai rapida chiar decat in momentele de veghe. Ori folosind aparate RMN de ultima generatia, acelasi proces REM a fost observat si la bebelusii din burtica mamicilor ce au acceptat sa participe la testare. Deci cel putin in aparenta si fatul din burtica mamei doarme. Pentru mai multe informatii intra pe blog-ul http://www.mamicamea.ro/blog/
Avand in vedere ca dupa varsta de 6 luni dezvoltarea fatului intra in ultimul stadiu, acesta este mult mai atent si mai receptiv la sunetele ce vin din afara burticii. Pentru el vocea mamei este un calmant natural in timp ce alte zgomote il pot speria. Tocmai de aceea, multi parinti au putut vedea la ecograf cum viitorul lor micut isi suge degetul. La fat ca si la nou nascut, reflexul de sugere a degetului are un efect calmant, fiind poate chiar cheia pentru un somn bun in burtica mamicii.

Waltz with Bashir



Un film documentar de animatie. Cam asta ar fi categoria la care intra Waltz with Bashir. Eu l-am vazut prin prisma unui european mai putin afectat de masacrele razboaielor conduse de Israel si l-am stampilat cu label-ul autobiografic.

La un an dupa productia lui Persepolis al regizoarei Marjane Satrapi, filmul de animatie castiga un alt produs de calitate. Desi fara sa obtina vreun premiu semnificativ (detine nominalizari la Cannes, Oscar, Golden Globe etc.) animatia lui Ari Folman a fost extrem de bine cotata de catre criticii internationali de film.

Reconstructia unui trecut partial inchis prin (re)negare intr-un sertaras al creierului uman il conduce pe personajul principal prin cele mai bizare forme ale amintirii. Genial prin tehnica animatiei dar si prin alegerea modului de prezentare a asa zisului fir epic, Waltz with Bashir creeaza o perspectiva politica, ba uneori chiar sociala asupra interventiilor armate ale Israelului in Libanul de inceput al anilor ’80.

Fostul soldat Ari Folman realizeaza pierderea totala a informatiilor din perioada razboiului si porneste intr-o calatorie de recuperare a acestora. Isi contacteaza fosti camarazi si colegi, de la care incearca sa afle cat mai multe. Ari se teme ca lucruri ingrozitoare vor iesi la suprafata, despre care ar fi mai bine sa nu stie nimic, si intr-adevar la scurt timp imaginile din razboi revin. Filmul prelucreaza extrem de atent trauma unui fost soldat, care este pana la urma trauma unei intregi natiuni.

Singurele imagini reale folosite in film sunt chiar cele de la masacrul din taberele de refugiati de la Sabra si Shatila, unde in 1982 sute de civili a fost macelariti de militia crestin-libaneza sub ochii armatei israeliene.

Un film care te tine cu sufletul la gura, nu te dezlipeste de personaj si care te obsedeaza inca mult timp dupa ce ai parasit cinematograful. Si asta in contextul in care Israelul a inceput de curand atacul asupra Fasiei Gaza ca ofensiva impotriva Hamas-ului. History repeating ?

Text patetic de weekend

Intr-un weekend un baiat mi-a imbratisat inima. Si nu i-a mai dat drumul. Asa ca a plecat cu ea, iar eu am ramas cu o privire mirata in urma, fara sa vreau sa inteleg prea bine ce se intampla.

La inceput am zambit. Un pic mai tarziu am inceput sa rad. Atat de tare ca mi-au dat lacrimile. Pana cand am realizat ca plang.

Am incercat sa ascult muzica, sa ma uit la filme, sa ma vad cu prieteni, sa fac exercitii de yoga. Nimic nu ma ajuta sa imi recapat ceea ce am pierdut. Cu o privire pierduta peste copacii din fata geamului trag molcom din tigara abia aprinsa si ma straduiesc sa gasesc cate o solutie simpla la un eveniment atat de banal.

Cat de repede mi-am pierdut linistea sufleteasca, pe are am strans-o farama cu farama atatea luni de zile. Pfuuu… S-a dus dracului! Na, si ce? Inapoi la munca, sa o strang la loc!