Imi amintesc de o zi in care fericirea mi-a incalzit sufletul. Nu sunt foarte multe zile de acest fel pentru ca problemele cotidiene cateodata ne coplesesc toate simturile. Si, totusi. Era o zi calduroasa de vara. Soarele dogorea pe cer, caldura imi invaluia tot corpul. Era placut. Iubesc vara, iubesc caldura.
Eram in concediu, in vacanta. Franta, Nisa....un orasel superb, o statiune care te incanta de la primii pasi. Stateam la plaja, langa Mediterana. Ar fi trebuit sa fie o plaja frumoasa, cu nisip alb...dar din pacate, noi nu am gasit-o si nici nu am avut rabdare sa o cautam foarte mult, asadar ne-am oprit pe o plaja formata din pietre. Este adevarat, nu era foarte placut sa stai cu prosopul pe acea plaja, dar, sincer, nici nu prea conta...vremea, apa, atmosfera erau de vis, de vacanta. La un moment dat, prietenul meu drag si scump a hotarat ca ar fi foarte frumos daca ne-am da si noi prin statiune cu bicicletele care erau de inchiriat in apropierea plajei. Zis si facut. Ne-am dus inspre acele biciclete, care erau foarte bine legate intre ele si am incercat sa deslusim cum putem sa le inchiriem, totul fiind pe sistem automat. Dupa vreo jumatate de ora de negocieri cu un robot, am platit cu cardul si lacatul bicicletelor s-a deschis in mod miraculos. Nu ma mai dadusem cu bicicleta de foarte mult timp...de cand eram copil. M-am suit pe ea, am inceput sa pedalez in picioarele goale intrucat era extrem de cald si incet, incet am prins viteza prin statiune. Era ceva de vis, pe masura ce pedalam si treceam printre oameni..nu stiu de ce, aveam un sentiment de fericire de nedescris. Vantul adia usor, apa aceea atat de clara, soarele fara niciun pic de nor pe cer...toate ma faceau sa ma simt atat de impacata, de linistita, ca si cum pentru o clipa m-as fi intors in copilaria mea unde lucrurile simple erau cele mai frumoase. Am urcat pe un drum si am juns pe o coasta de unde se vedea toata statiunea.
Fericirea a atins apogeul. Imi amintesc cu mult drag si acum acea zi si mi se umple sufletul de bucurie numai cand ma gandesc ca nu lucrurile mari ma fac fericita...ci doar cele mici, marunte..alaturi de cei dragi.