O carte ne poate hrani spiritual sau ne poate marca existenta pentru o perioada. De curand, am citit o carte care m-a impresionat atat de mult incat am ajuns sa ma gandesc la ea si in timpul in care imi indeplineam si restul activitatilor zilnice. Este o poveste despre o fetita care traieste cu familia ei in podul unei fabrici din Amsterdam..in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Dintr-o fetita obisnuita, care iubeste sa mearga la scoala, sa sporovaiasca cu prietenele ei, sa citeasca orice....se transforma incet, incet intr-o fata speriata, insingurata, trista, melancolica. Este anul 1944, germanii ii urasc pe evrei, bombardeaza si cuceresc toate orasele Europei, iar Anne Frank este nevoita sa se ascunda pentru o perioada destul de indelungata cu familia ei in podul unei fabrici din Amsterdam.
Jurnalul lui Anne Frank reda in detaliu viata unei fetite nevoite sa traiasca acele atrocitati specifice celui de-al doilea razboi mondial. Toate activitatile zilnice sunt descrise in amanunt.....si nu asta este ceea ce impresioneaza la citirea acestei opere, ci simplitatea activitatilor impuse de restrictiile traite, bucuriile simple pe care le regaseste in citirea unei carti, invatarea unei limbi straine, visurile pe care si le face pentru momentul in care va respira din nou aerul libertatii. Sunt lucruri simple, normale pentru noi, cei care traim in secolul 21 si care nu am cunoscut greutatile si ororile acelor vremuri. La putin timp dupa terminarea razboiului, in podul unei case din Amsterdam este gasit un caiet cu scoarte groase, manuscrisul insemnarilor zilnice ale unei fetite de 15 ani. Ceea ce face aceasta carte atat de impresionanta este faptul ca ea nu este o poveste, o fabulatie, ci descrie o realitate, un fapt.....Anne Frank chiar a existat si tot ce a scris ea in jurnalul ei timp de 2 ani a facut parte din viata ei si a familiei ei. Cu 2 luni inainte ca Olanda sa fie eliberata....Anne Frank moare intr-unul din lagarele de concentrare infiintate de nazisti, lagarul de la Bergen-Belsen. Singurul supravietuitor al familiei este Pim...tatal lui Anne care, in memoria ei, a ridicat un muzeu in Amsterdam si a publicat acest jurnal al nefericirii in toata lumea.