Va mai aduceti aminte de perioada anilor ‘80-’90? Eu imi aduc aminte cu drag si ma mandresc ca am apucat sa-mi traiesc copilaria in decursul acestor ani. Am avut o copilarie minunata si plina de peripetii. Am trait cat sa apuc schimbari majore in viata, am prins inceputurile televizorului color la noi in tara, am prins o Revolutie, am prins o Romanie democrata dupa Ceausescu, am prins muzica calitate care astazi doar se remixeaza, m-am jucat, m-am distrat si am trait cu cheia de gat. Am copilarit la bunici, pentru ca parintii nu isi puteau permite pierderea locului de munca. Am mancat buruieni, m-am scaldat in praf, m-am murdarit, m-am julit si am cutreierat dealurile si garla satului in lung si-n lant. Va mai amintiti si voi?
Cand veneam la parinti, in vacanta, adoram sa ma uit la Cartoon Network. Eram cel mai cuminte copil in viata. Stateam cu orele nemiscata in fata televizorului doar ca sa ii vad pe Tom si Jerry, Familia Flinstone sau Yogi Bear. De multe ori le vedeam in reluare, dar nu imi pasa. Ma uitam de fiecare data ca si cum ar fi fost pentru prima data. Eram atat de fascinata! Desenele nu erau dublate ca acum, iar pentru mine era o placere sa ma prefac ca le traduc vecinilor ceea ce vorbesc personajele. Desi, in realitate, nu stiam decat sa numar pana la zece si sa numesc o floare, vecinii erau fascinati de aptitudinile mele si ma credeau pe cuvant. Era o adevarata aventura. Va mai amintiti si voi? Cred ca am avut una dintre cele mai frumoase copilarii, fara internet si jocuri, fara facebook si poze la discretie, fara sa imi pese daca am sau nu cu ce sa ma imbrac cand ies afara. Pentru mine era important sa ma distrez si sa bat mingea in fata blocului cat era ziua de lunga. In ziua de astazi, obiceiurile s-au schimbat mult, dar asta este o alta discutie.
Cand veneam la parinti, in vacanta, adoram sa ma uit la Cartoon Network. Eram cel mai cuminte copil in viata. Stateam cu orele nemiscata in fata televizorului doar ca sa ii vad pe Tom si Jerry, Familia Flinstone sau Yogi Bear. De multe ori le vedeam in reluare, dar nu imi pasa. Ma uitam de fiecare data ca si cum ar fi fost pentru prima data. Eram atat de fascinata! Desenele nu erau dublate ca acum, iar pentru mine era o placere sa ma prefac ca le traduc vecinilor ceea ce vorbesc personajele. Desi, in realitate, nu stiam decat sa numar pana la zece si sa numesc o floare, vecinii erau fascinati de aptitudinile mele si ma credeau pe cuvant. Era o adevarata aventura. Va mai amintiti si voi? Cred ca am avut una dintre cele mai frumoase copilarii, fara internet si jocuri, fara facebook si poze la discretie, fara sa imi pese daca am sau nu cu ce sa ma imbrac cand ies afara. Pentru mine era important sa ma distrez si sa bat mingea in fata blocului cat era ziua de lunga. In ziua de astazi, obiceiurile s-au schimbat mult, dar asta este o alta discutie.