Pun pariu ca mai toata lumea, daca nu are deja, isi doreste cu ardoare un animal de companie. Mai toti isi doresc un catelus pufos ori o pisica alintata care sa ii faca sa uite de singuratate sau pur si simplu sa zburde prin casa. Deja se stie ca animlul este capabil de iubire si supunere ca nici un alt om. Este in permanenta fidel si gata uneori sa-si dea si viata pentru tine. Aproape ca v-am convins, daca nu sa cumparati unul, macar sa adoptati un puiut lipsit de aparare. Ceea ce multi nu stiu, insa, este faptul ca intretinerea unui animal implica multa munca, devotament si costuri destul de mari. Daca nu esti pregatit sa faci fata la toate astea, mai bine alege sa te lipsesti o perioada.
Ca mai toti copiii, mi-am dorit si eu la un moment dat sa am un caine. Cum ai mei stiau perfect cu ce se mananca, mi-au zburat toate figurile din cap si mi-au cumparat un perus. A fost amuzant la inceput. Eu eram mica si el, mult mai mic ca mine. Eram prieteni buni, ma ajuta la teme capsandu-mi foile de la caiete, statea cu mine la masa, ma cauta prin casa..facea multe lucruri papagalicesti. Mai rau a fost cand am inceput sa cresc si el sa imbatraneasca. Lipseam tot mai mult de acasa, el nu mai iesea din colivie iar la un moment dat, nu mai reusea sa stea normal decat pe betisoarele lui speciale. Imi parea rau sa-l vad ca sufera, dar nu aveam cui sa-l dau ca sa bucure de prezenta lui, iar munca mea tot mai aglomerata, imi ingreuna si mai mult situatia. Este de admirat ca a trait 14 ani, dar cu greu din punctul meu de vedere.
Sfatul meu este sa va ganditi bine, cand vreti sa luati in grija un animal de companie. Au nevoie de multa afectiune si grija zilnica. De cele mai multe ori, ei sufera mai mult ca noi si se imbolnavesc cand nici nu ne dam seama. Sunt niste creaturi excptionale de care nu trebuie sa ne batem joc, ba, din contra, trebuie sa le oferim toata dragostea noastra. Daca nu aveti timp sau dedicatie pentru a va “insusi” un astfel de animal, mai bine lasati pe altii sa-l adopte mai departe. Este frumos cand vrei neaparat si faci tot posibilul ca sa obtii, dar nu uitati ca sunt si ele suflete la fel ca noi.
Ca mai toti copiii, mi-am dorit si eu la un moment dat sa am un caine. Cum ai mei stiau perfect cu ce se mananca, mi-au zburat toate figurile din cap si mi-au cumparat un perus. A fost amuzant la inceput. Eu eram mica si el, mult mai mic ca mine. Eram prieteni buni, ma ajuta la teme capsandu-mi foile de la caiete, statea cu mine la masa, ma cauta prin casa..facea multe lucruri papagalicesti. Mai rau a fost cand am inceput sa cresc si el sa imbatraneasca. Lipseam tot mai mult de acasa, el nu mai iesea din colivie iar la un moment dat, nu mai reusea sa stea normal decat pe betisoarele lui speciale. Imi parea rau sa-l vad ca sufera, dar nu aveam cui sa-l dau ca sa bucure de prezenta lui, iar munca mea tot mai aglomerata, imi ingreuna si mai mult situatia. Este de admirat ca a trait 14 ani, dar cu greu din punctul meu de vedere.
Sfatul meu este sa va ganditi bine, cand vreti sa luati in grija un animal de companie. Au nevoie de multa afectiune si grija zilnica. De cele mai multe ori, ei sufera mai mult ca noi si se imbolnavesc cand nici nu ne dam seama. Sunt niste creaturi excptionale de care nu trebuie sa ne batem joc, ba, din contra, trebuie sa le oferim toata dragostea noastra. Daca nu aveti timp sau dedicatie pentru a va “insusi” un astfel de animal, mai bine lasati pe altii sa-l adopte mai departe. Este frumos cand vrei neaparat si faci tot posibilul ca sa obtii, dar nu uitati ca sunt si ele suflete la fel ca noi.