Intr-un weekend un baiat mi-a imbratisat inima. Si nu i-a mai dat drumul. Asa ca a plecat cu ea, iar eu am ramas cu o privire mirata in urma, fara sa vreau sa inteleg prea bine ce se intampla.
La inceput am zambit. Un pic mai tarziu am inceput sa rad. Atat de tare ca mi-au dat lacrimile. Pana cand am realizat ca plang.
Am incercat sa ascult muzica, sa ma uit la filme, sa ma vad cu prieteni, sa fac exercitii de yoga. Nimic nu ma ajuta sa imi recapat ceea ce am pierdut. Cu o privire pierduta peste copacii din fata geamului trag molcom din tigara abia aprinsa si ma straduiesc sa gasesc cate o solutie simpla la un eveniment atat de banal.
Cat de repede mi-am pierdut linistea sufleteasca, pe are am strans-o farama cu farama atatea luni de zile. Pfuuu… S-a dus dracului! Na, si ce? Inapoi la munca, sa o strang la loc!