Lectia de fatarnicie

Inalta Curte a dispus masura arestarii preventive a Elenei Udrea in alt dosar, la arestul Politiei, punind capat speculatiilor pe tema atotputerniciei fostului presedinte, Traian Basescu (care nu pregeta s-o laude pe unde apuca, povestind despre vizitele sale la pentenciar sau despre discutiile telefonice avute cu aceasta). Dezvaluirile asistentei sale ii pune sub semnul intrebarii intreaga opera politica, cu virful de lance „statul de drept”, inclusiv perceptia (vehiculata tot mai des) cum ca n-ar fi fost strain de acele afaceri murdare sau ca ar fi fost implicat in ele, la fel de mult ca si ceilalti. Departe de a fi o sfinta, Elena Udrea, cu o ipocrizie nemaipomenita, ridica la fileu problema torturii, a dezumanizarii fiintei umane supuse unui regim de detentie inuman, regretind (destul de tardiv!) conditiile precare din inchisori, la care sunt supusi invinuitii nejudecati, mai ales. De asemenea, compara medodele de presiune exercitate de procurori asemanatoare cu cele ale inchizitiei, punind eventuala recunoastere a faptei pe seama constringerilor fizice si morale. Arata ca toate campaniile electorale, de la Basescu pina la Iohanis, au fost finantate cu bani negri, fiind implicati oameni de afaceri, precum Cocos, care ulterior au fost rasplatiti generos (nu si-au luat singuri contractele!,) lucru stiut de toata lumea, inclusiv de catre procurori.”De ce voi, presa, politicienii, justitia, toti va prefaceti ca nu stiti, cind lucru acesta e cunoscut de toata lumea!” intreaba ea retoric si acuzator.