Orb.

-Voi porunci stelelor să nu mai strălucească , pentru ca tu să fii singura rază de lumină din regatul meu. Am să îţi ridic temple din osemnitele celor care te condamnă . Voi porunci păsărilor să moară tăcute , iar apelor, în valuri, să te asculte . Am să îţi ofer aripi, să fii superioară .  O să  fii zeiţa lunii şi preamărita lumii .
Nu va răsari floare fără voia ta , iar  clipele timpului  vor îngenunchea  în faţa ta… tu, începutul şi sfârşitul .. cheia infinitului.

Vei strălucii în miezul zilei ..

Pot să îţi ofer daruri la care alţii doar visează , daruri la care zeiţele tânjesc . Nu-mi pasă dacă Pământul am să îl pârjolesc , am să sacrific totul pentru că te iubesc..

-Ce vorbe mari şi fără rost …eu nu vreau daruri materiale , nu vreau comori sau pietre rare , eu vreau …o clipă să-ţi văd ochii , să-ţi soptesc cu vorbe “goale”  , cât mă doare ! Că nu mă ştii , că încerci să îmi cumperi fericirea cu-n sac de  nestemate , că vrei să mă transformi într-o eternitate, pentru alţii. Nu sunt motiv de fală , nu vreau să fiu “vorbită”.Vreau ca doar pentru tine să exist…. Eu sunt un nor de foc , uşor mă aprind , uşor mă sting ..nu am nevoie de flacără constantă , vreau doar o clipă să erup , să simnt cum prin toate venele îmi curge lava bucuriei ..să curgă prin mine ….să se răcească şi să se împietrească ..să mă prindă pe veci în starea asta …. Dar cum pot eu să mă aprind , cand tu îmi dai doar “vreascuri” de aur şi argint?