Dacă omul ar fi soarele…ar exista zile întregi fără lumină , omul
simnte suferinţa. Dacă omul ar fi focul , Pământul l-ar pârjoli căci
omul simnte bucuria . Dacă omul ar fi un râu…va lovi totul în cale cu
putere pentru că omul simnte furia. Dacă omul ar fi o pasăre ,ar răsuna
vazduhul de glasul lui , omul simnte dragostea . Dacă omul ar fi gheaţă
,s-ar topi în miezul iernii , pentru că omul simnte trădarea . Dacă
omul ar fi om , nu ar întoare capul la suferinţa semenilor , ar spune da
şi nu , ar gândi singur , s-ar cumpăta .
Un gând mă bântuie ….
Omul, înca de mic, visează la viitor cu ochii largi deschişi şi
cu sufletul încrezător ..îşi alege un drum . Timpul trece şi trece
..omul creşte şi creşte…. şi ajunge într-un birou , trist . Într-un
magazin vânzător , într-o casă făcând menaj..etc. Şi problema care nu
îmi dă pace : Omul cel mic , a avut un vis, vroia să devină X sau L ,
vroia asta pentru că îi plăcea …simţea că asta îl defineşte. Dar nu
înteleg unde intervine ruptura…cum de la X sau L se ajunge la menaj ,
casă, birou. În ce mreje cădem ? Cine ne ispiteşte şi ne abate de la
drum ? Ce forţă externă sau internă face lucrul ăsta?
Lucrul care mă deranjează cel mai tare este faptul că în locul în
care se află este nefericit , se plânge , blesteamă , uita de viaţă şi
crede în bani. Uită de râs şi slăveşte o faţă tristă….. Nu e un preţ
corect pentru ce aţi făcut?
Asta face majoritatea…..o mică parte ..dar mică de tot….are în ochi o
uriasă sclipire , ce te te orbeşte daca ai putea-o vedea (desigur,
suntem prea ocupaţi să privim asfaltul). Oamenii ăştia de ce au
sclipirea ? De ce poartă zambete ?
Nu pot să îmi dau seama cine face diferenţa dintre aceste 2 categorii
de oameni ….dar un lucru stiu sigur ,toti murim fizic ….şi în caz că
există viaţă după…..mă întreb oare al cui suflet ar privi cu ochii plini
de bucurie spre trecut , care suflet nu a trecut degeaba prin viaţă ?
Care a fost mai fericit?