Vezi cum totul se năruie într-o dimineaţă …Îţi vezi imperiul în flăcări , îl vezi murind.
Ieri totul era frumos, visele zburau pe cerul albastru , bucuria îţi
umplea sufletul iar ochii tăi emanau căldură. Astăzi emană ură şi
neputinţă..ai cei mai urâţi ochi din câţi ai avut … Buzele tale, ieri,
trimiteau senzualitatea prin labirintul raţiunii până la templul
sufletului…astazi emană invidie , venin şi blesteme…ai cele mai urâte
buze din câte ai avut…. Ieri aveai cea mai frumoasă mână din lume , aşa
fină şi gingaşă aşa de caldă şi mântuitoare…astăzi e pătată de sânge , e
rece…..
Ieri zburai pe aripi de şoapte şi cu surâsuri luminai zarea ..astăzi
eşti o stâncă , un munte de nepăsare , o grămadă de neputinţă..
Ieri aveai prieteni şi suflet pereche , azi eşti un suflet
singuratic , un suflet pe care timpul îl erodează fără milă , eşti o
flacară care se stinge , un vas ce se scufundă…..
Deşi de ieri până azi ..nu e mult timp, multe s-au schimbat , dar tu
nu vrei să accepţi, deşi înţelegi …nu vrei să aplici ..mai bine ucizi
decât să îţi vezi imperiu arzând…De ce nu crezi în schimbare ? De ce nu
încerci să te schimbi?
Imperiu tău nu numai că nu se va mai ridica…dar o să se piardă în
negura timpului , trecutul îl va stăpânii …şi toate pentru că nu vrei
să te schimbi… Rămâi o umbră la fericirea altora , Tu nor de trecut!