Sunt deja 14 ani de cand ma preocupa silueta. Nu am fost niciodata grasa, dar am fost de mai multe ori plinuta, adica s-a intamplat de vreo trei ori sa fiu nevoita sa tin o dieta stricta si sa am program de sport riguros. Cel mai mult am slabit 13 kilograme, in aproape 5 luni. Nu a fost o slabire spectaculoasa, pentru ca dupa multi ani de diete tinute dupa ureche si de probleme de sanatate aparute in urma acestora, am invatat ca cel mai sanatos este sa slabesti in timp si intr-un mod cat se poate de sanatos. In 14 ani de regimuri si tot soiul de ”stiluri de viata” adoptate, spuneam eu, ca sa nu spun cure de slabire, am invatat ca un stil de viata sanatos presupune o alimentatie diversificata, in care insa conteaza cantitatile, dar si sport regulat. Dar vorba romanului, cu teoria stau bine, practica ma omoara, doar din cand in cand. Eu am o problema, o slabiciune pe care cu greu mi-o tin in frau - si anume dulciurile si produsele de patiserie.
De doi ani, de cand am dat jos cele 13 kilograme, reusesc sa ma mentin relativ in aceleasi masuri, kilograme si haine, insa este foarte evident ca apetitul pentru sport incepe sa imi scada de la o zi la alta, iar cel pentru alimente, si mai ales pentru cele interzise, imi creste, tot de la o zi la alta. As vrea astfel sa stiu si eu cum poti sa ramai motivat, de unde iti iei aceasta motivatie, mai ales cand stilul tau de viata, ca in cazul meu, nu presupune prea multe intalniri cu oamenii - ceea ce inseamna ca acest lucru nu ma poate motiva, nu pot fi motivata de faptul ca unul sau altul ma vor vedea si ma vor admira sau nu. Eu am fost la doi nutritionisti, dar prin prima meseriei mele de altadata, am intalnit mai multi si pe toti i-am intrebat acelasi lucru: cum poti sa ramai motivat? Fiecare a incercat sa imi spuna ca este important sa iti gasesti motivatia din interior, nu din exterior, ceea ce inseamna ca ar trebui vrei sa fii frumoasa si supla pentru tine, nu pentru cei din juri, ceea ce, sincer, mie nu mi se pare fezabil. In regula, inteleg ca trebuie sa te placi tu pe tine, dar sa fim seriosi, fiecare om care are grija de el, care merge de 5 ori pe saptamana la sala si munceste cate o ora acolo, care refuza cartofii prajiti si merdenele, nu poate sa faca aceste lucruri doar pentru el. O face pentru ca ii place cum se simte si ii place ce simte cand ceilalti ii fac complimente pentru aspectul sau. Alti nutritionisti, referitor la pastrarea motivatiei, mi-au dat diferite trucuri precum: pune-ti o poza pe dulap, de exemplu, sau intr-un loc in care o poti vedea, cu tine de pe vremea cand erai cu 13 kilograme in plus si priveste-o in momentele de slabiciune. Vei vedea ca iti va trece orice pofta, spuneau ei. Been there, done that, cum spune americanul. Adica am facut-o si pe asta si nu merge prima data, hai si a doua oara, dar nu mereu. Nu stiu, psihicul nostru este, cred, atat de pervers, incat invata jocul imediat si stie ca tu de fapt vrei doar sa il pacalesti, asa ca iti spune in continuare sa mananci, ca asta e, nu vei ajunge din nou acolo doar pentru ca intr-o zi ai mancat un pic mai mult, desi pic-ul ala inseamna vreo doua inghetate, vreo trei pachete de biscuiti si o ciocolata mare.
Ideea este ca sa iti mentii motivatia este cel mai greu, desi atunci cand doream sa slabesc mi se parea ca va fi floare la ureche dupa ce voi slabi; atunci nu voiam decat sa ma vad acolo, din nou la greutatea mea normala. Dupa ce am slabit insa a inceput adevarata mea lupta. Pentru ca, pana la urma, slabitul, in functie de caz, iti ia 1 luna, doua, trei, un an, insa mentinutul ar trebui sa fie o viata, iar o viata inseamna mult prea mult timp, cand e vorba de restrictii culinare. Inca nu am gasit formula magica prin care sa ma pot motiva mai ales in momentele de stres, in care apetitul meu se duce la cote alarmante, insa un truc care la mine functioneaza este sa imi pun obiective pe termen scurt si foarte scurt. De exemplu, la inceput de saptamana imi pun ca obiectiv sa ma duc la sala de minim 4 ori si sa mananc cat pot de sanatos de luni pana sambata, pentru ca duminica sa ma pot rasfata cu ceva ce imi place. E drept, atunci cand sunt stresata, obosita, suparata, e mult mai dificil sa ma montez, dar cu obiectivul in minte si fiind o fire cu foarte multa vointa, reusesc sa trag de mine si sa ajung la sala daca nu de 4 ori, macar de 3 ori, si daca nu reusesc sa ma montez in primele zile, trag tare in ultimele zile din saptamana, pentru ca, pana la urma, important este faci sport, ori de cate ori poti.
