Comediile sexuale. In Evul Mediu, autoritatile au interzis orice fel de distractie care implica referinte la obiceiuri interzise, cum ar fi sexul. Cu timpul, terapia prin ras a inceput sa dea roade si tot mai multi adepti au incercat sa o readuca in atentia publicului. Ciuma a fost acel zvac ce a adus in prim-plan dorinta omului de a rade si de a asista la spectacole haioase. Multi credeau ca rasul poate vindeca ciuma. Decameronul lui Boccaccio, prima opera de divertisment europeana a fost o comedie.
Cu 100 de mici povestioare grupate intr-o „rama”, un fir narativ care leaga una de alta toate povestile ca-ntr-o salba. Povestile sunt spuse de un grup de doamne si domni care se ascund de Moartea Neagra. Tema dominanta tine de umorul sexual, pentru ca, impreuna cu religia, umorul e singurul aspect inteles de toata lumea. Fictiunea moderna s-a nascut odata cu Decameronul…
Case si mai functionale. Moartea artizanilor indemanatici si constructorilor imediat dupa ciuma i-a fortat pe arhitecti sa revina la un design simplu pentru cladiri. De la linii orizontale, s-a trecut la un stil gotic vertical, geamuri uriase, inalte, numai bune pentru a da frau liber creativitatii. In arhitectura domestica a existat o cerinta in crestere pentru spatii private, ca o reactie la aglomeratia de dinaintea izbucnirii epidemiei de ciuma. Constructiile de dinainte de aparatia ciumei erau micute, oamenii primeau invitatii in camera unde stateau toata ziua, microbii se raspandeau cu usurinta. Cei saraci locuiau cu sobolani si alte lighioane si nu prea aveau cum sa se fereasca de infectii. Prin secolul XV, holul de la intrare si camera principala au inceput sa fie divizate de pereti despartitori.
Camerele micute, separate si izolarea lumii de afara de cea din interior era o urmare fireasca a temerilor legate de reizbucnirea ciumei. Camerele private aveau si latrina, covoarele au inlocuit bucatile de material aruncate pe jos, luxul si confortul sporind pe masura ce anii au trecut.