Stau întinsă într un hamac, la umbră, în pacul Herastrau şi scriu. Ce poate fi mai relaxant de atât? Nici o grijă, nici un nor pe cer, numai feţe zâmbitoare în jur şi multă voie bună. Spaţiul amenajat aici pare desprins total din acest oras agitat. E un loc ce îţi gâdilă sufletul care începe să râdă atât de tare încât se simte în jur veselia pe care o transmit. Abia aştept să pot vedea aici un film in liber, să citesc o carte din roaba plină cu cărţi, să mă dau în balansoar, să ascult muzică bună şi să râd mult. Tocmai ce mi-am facut un nou prieten, un copilaş foarte simpatic şi politicos, care a venit cu grijă pana la hamacul meu şi a început să zâmbească la mine.
Nu îmi mai vine sa plec de aici. Razele soarelui se joacă pe faţa mea, sunt înconjurată de oameni frumoşi, oameni creativi. Am o stare pe care nu cred că o pot descrie în cuvinte, dar nici nu încerc să o fac, stiu doar că pacea a venit ca să stea şi nu am de gând să ma despart de ea. E multa căldură în jur deşi soarele nu mai arde cu aceeaşi intensitate ca atunci când am venit aici şi vântul adie un pic, însă asta nu schimbă cu nimic atmosfera ce ma înconjoară.
E minunat să poţi evada, fie şi preţ de un ceas, de toata agitaţia orasului. Ştiu că am acum un loc preferat, în care ma pot relaxa în voie, ori de câte ori simt nevoia.