Recunosc, eu ma aflu in categoria celor care nu iubesc, ci adora pisicile. Nu c-as avea ceva anume cu cainii, dar ‘opusul’ lor, facand parte din categoria felinelor, sunt mult mai sirete, rasfatate, lingusitoare, parsive. La oameni unele din caracteristicile astea sunt considerate trasaturi foarte rele de personalitate. Poate de-asta imi si plac aceste lucruri la o pisica, pentru ca ceva ce este dezgustator din partea unui om poate fi atat de fermecator din partea unei feline. Un alt motiv pentru care iubesc pisicile poate fi si acela ca am avut pisici de la varsta de doi ani continuu. Prima mea pisica mi-a fost daruita de bunicul meu, cu putin timp inainte sa moara, pe cand eu abia stiam sa vorbesc. Dupa moartea lui, motanul, care nu avea o rasa anume, a mai trait doi ani si jumatate, dupa care a murit de cancer si batranete. Mai mult cancerul l-a doborat, ce-i drept. Apoi am avut o pisica siameza extrem de lingusitoare, dar si cu tente salbatice pe alocuri.
Mi-a mancat doi porumbei si a fatat cinci pui in podul casei. Rand pe rand puii au murit si, la cateva luni dupa ei, i-a urmat si mama lor. Am iubit pisica aia pana n-am mai stiut de mine si am plans vreo patru zile cand a murit. Dupa care a urmat un motan negru, probabil cea mai desteapta pisica pe care-am avut-o, extrem de inteligent si ager, care a fugit de acasa la vreo 3 ani dupa ce l-am luat, o pisica birmaneza pe nume Isis foarte lenesa si, in final, natangul Napoleon care si acum, la batranete, se joaca la fel de mult. Dar toate pisicile astea veneau la pieptul tau daca te simteau trist sau bolnav sa-ti aline durerea. Si de-asta iubesc felinele si iubesc aceste animale inteligente si tenace.